Biserica Sfanta Treime Popesti este amplasata in satul Popesti care face parte din orasul Mihailesti, judetul Giurgiu, Muntenia, Romania.

Satul Popesti este situat la aproximativ 25 km sud-est de Bucuresti, in lunca Argesului, pe raza localitatii fiind identificate trei monumente istorice înregistrate în Repertoriul Arheologic Național și Lista Monumentelor Istorice: așezarea dacică, necropola tumulară și biserica medievala.

Localitate cu veche dainuire, asa cum este consemnat si in izvoarele istorice, Popeștiul este o așezare locuită neîntrerupt aproape încă din Epoca Bronzului. Cea mai importantă perioadă de viețuire este cea geto-dacică, din secolele 2-1 î. Hr., care o vădește ca pe un puternic centru politic, militar și economic al epocii. Așezarea a fost identificată de unii cercetători ca fiind Argedava, cetatea amintită în Decretul în cinstea lui Acornion din Dyonisopolis, puternic centru politic al uniunii tribale getice, din sânul căreia s-a ridicat Burebista, și presupusă reședință a tatălui acestuia. Despre importanța și valoarea sitului arheologic vorbesc rămășițele palatului lui Burebista, sanctuarul, atelierele de olărit, urmele locuințelor impunătoare ale vitejilor tarabostes, medalionul de aur cu chipul zeiței Bendis, candelabrul de teracotă cu trei brațe, necropolele tumulare de incinerație, cadranul solar din piatră etc., descoperite de arheologi.

Cercetările arheologice sistematice din cadrul stațiunii de epocă La Tène de la Popești, sub conducerea lui Radu Vulpe (acesta fiind cel care identifica așezarea de aici cu Argedava), au debutat în anul 1954 și au continuat anual până în 1958 sub aceeași coordonare. Ulterior, cercetările au fost continuate sporadic și au vizat exclusiv locuirea dacică, situată pe un promontoriu care se alungea spre lunca râului Argeș. Săpăturile arheologice au demonstrat că locuirea acestei zone datează încă din Epoca Bronzului și este suprapusă de așezarea actuală, trecând prin prima și a doua Epocă a Fierului și perioada medievală. Acest ultim moment istoric menționat este reprezentat de biserica (și cimitirul aferent) ctitorită la sfârșitul secolului al XVII-lea.

În ceea ce privește biserica Sfânta Treime din Popești, este cunoscut faptul că a fost ctitorită de către un dregător al lui Șerban Cantacuzino și ulterior al lui Constantin Brâncoveanu, așa cum este menționat în pisania edificiului de cult. Această sfântă și dumnezeiască besearică siditu-se-au din temelia ei până s-au isprăvit de tot, de robul lui Dumnezeu jupan Cârstea vel Vistiiar, întru cinstea și lauda sfintei și nedespărțiții troițe, în zilele prea luminatului Domn, Io Constantin Băsărab Voevod, msța septemvrie 30 dni, leat 7198 (1689). (Trajanescu 1911 116-117)

Este vorba despre vel vistierul Cârstea Popescu din Popești Vlașca, fiul lui Ghidu comis și pârcălab și nepotul lui Toader clucer, căsătorit cu Elina, fiica lui Pană Pepano. Așadar, din familia sa făceau parte dregătorii Țării Românești și reprezentau în epocă elita politică a țării. A fost logofăt de vistierie, vistiernic și apoi mare vistier. A avut mai mulți copii, reprezentați în tabloul votiv al bisericii Sfânta Treime, fiind menționați cu numele fiecare, unii dintre aceștia devenind la rândul lor dregători în Sfatul Domnesc. (Stoicescu 1971 228-229)

Din punct de vedere architectural, biserica este de tip navă (16,5mx7,30m), cu turlă pe pronaos, accesul făcându-se pe partea de vest, iar pe partea de nord se află o absidă prin care se face accesul în turla-clopotniță. Fundația este din cărămidă, ferestrele aveau rame din piatră cu arc în acoladă și cu grile din fier, cornișa este formată din rânduri de cărămizi așezate pe colț și pe lat un brâu median de jur împrejur. Pronaosul este despărțit de naos prin stâlpi de zidărie în formă de cruce. Pardoseala inițială era din cărămizi așezate pe lat. (Trajanescu 1911 115).

Ca formă, edificiul de cult are caracteristicile stilului brâncovenesc, fiind o biserică de curte boierească, de nivel mediu ca dimensiuni, fără abside laterale sau pridvor, dar prezentând brâul median regăsit în epocă la toate bisericile, oricare ar fi destinația lor (de mănăstire, de curte domnească/ boierească sau de mir). (Nicolau-Golfin 1970, 6)

În pronaosul bisericii de la Popești se află mormintele principalilor ctitori, Cârstea și soția sa, Elina/ Ilina; pe peretele de sud se găsește și o inscripție în limba română cu caractere chirilice ce marchează locul lor de îngropăciune. Aflăm astfel că dregătorul a răposat în anul 1703: Suptu această piatră odihnescu oasele ale robului lui Dumnezău Cârstea Bivu Velu Vistiiar Popescu și ale jupâniasii dumnealui, Ilina, care, după orânduiala sa dumnezeiască datu-și-au datoria cea desăvârșatu în zilele prea luminatului domnu Io Constandin Brâncoveanul Basarabu Voivodu, întâmplându-să la cursul anilor 7211 (1703), luna Ghenarie, 12 zile sămnădu-se ca să fie întru pomenire întâmplându-să au murit și jupâneasa…dumnealui la anulu, la cursul anilor 7212 (1704) Ghenarie 1. (Lapedatu 1911 148-149)

Ulterior, biserica a fost îngrijită si dăruită și de alte persoane evlavioase. Astfel, după piatra de mormânt situată inițial în naos, lângă catapeteasmă, aflăm că aici a fost îngropat Petrache Prejbeanu în anul 1844, acesta obținând acest drept întrucât a refăcut turla bisericii din lemn (cea veche din piatră probabil căzuse în urma unui cutremur; la 1911 clopotnița era făcută din nou din piatră, în urma unor lucrări de restaurare). Deasupra mormântului său se află scris un epitaf: Din cale te oprește-te,/O mândre trecător,/La semnu ce-ți vestește,/Că ești un muritor./Și eu fuiu în lume/ Ca tine trăitor,/ Dar azi numai al mieu nume/ rămase însemnător. / Serdaru Petrache Prejbeanu./ La anul 1844 Oct. 23. (Lapedatu 1911 149) Astăzi mormintele se află în pronaos, acoperite de mobilier.

Merită să menționăm și existența altor înmormântări care au avut loc în imediata vecinătate a bisericii, marcate doar cu însemnări lapidare pe tencuiala pereților exteriori, așa cum se găseau inscripționate la 1911; scurte epitafe care marchează locul de mormânt al unor răposați: drept acest loc s-au îngropat Despa, Eu Năstase popa (în dreapta), Toma Nedelcu și Matei leat 1689 (lângă scara clopotniței), un alt Năstase (spre altar). (Trajanescu 1911 116)

Conform tabloului votiv situat pe perete de vest de-o parte și de alta a ușii de intrare, în care sunt reprezentați în dreapta atât Șerban Cantacuzino (vnuc pocoinago = decedatul), cât și Constantin Brâncoveanu, alături de cele două doamne, ambele Maria, se poate aprecia că lucrările de ridicare a edificiului de cult au început în vremea primului, fiind târnosită chiar în primul an de domnie a celui de-al doilea. Imaginea votivă este continuată cu portretele ctitorilor, Cârstea, Elina/ Ilina și ale copiilor lor, cu numele scris deasupra fiecăruia: Ilina, Parva, Neacșa, Ghidu, Drăghicean, Ion, Cârstea logofăt, Cârstea vel vistiear, Nica, Ilinca, Ilinca vistiereasa, Maria, Maria (a doua oară). Acest tablou votiv este atribuit renumitului zugrav de biserici Pârvu Mutu.